𝐂𝐎𝐋𝐈𝐁𝐑𝐈 de Garret Jon Groenveld
O comedie horror, cu Florin Piersic Jr. si George Constantinescu
Traducerea: Daniel Popa, Laurențiu Bănescu Adaptarea și regia: Florin Piersic Jr
Spectacolul „Colibri” de Garret Jon Groenveld este prezentat cu acordul Theatrical Rights Worldwide (TRW)
Vârstă recomandată: 12+
Cine ne recomandă:
„În acest spațiu aproape aseptic și monstruos tocmai prin reducția gesturilor și prin exasperanta monotonie impusă celor ce se află, fără a fi întru totul conștienți, prizonieri în ea, slujind un mecanism inuman, carcasa se fisurează și, pentru o fracțiune de secundă, un om redevine om. Nu pentru cel de lângă el, ci pentru sine însuși. Permițându-și să simtă, să gândească, să-și amintească. Ieșind din rol. E un singur moment, chiar înainte ca mașinăria să-l zdrobească definitiv. E un singur moment în care lacrima ce curge pe obrazul unui bărbat ce până cu puțin înainte făcuse parte din sistem, slujise sistemul, fusese sistemul însuși ne arată că în spatele unui funcționar plasat undeva la periferia acestui mecanism e un om care simte. Nu un funcționar, nu un revoltat, nu un terorist, nu un acuzat, ci doar un om ce are încă sentimente. Și care dintr-un instrument al sistemului devine o marionetă a lui. Mașinăria în care era un pion s-a transformat într-un cumplit mecanism ce îl trimite direct în brațele morții. Nu fiindcă a greșit, ci tocmai fiindcă suspiciunea transformată în acuzație s-a dovedit a nu fi adevărată. Iar mecanismul nu poate greși. Mai mult, din momentul în care cineva a văzut chipul hâd al realității, el trebuie expulzat.(…)” – Nicoleta Munteanu pentru www.alecart.ro
„Actorii au fost impecabili în construcția ritmului și a tensiunii. Repetițiile, gesturile sincron au generat o reacție viscerală puternică. Discursul furibund al personajului lui FPJ m-a dus până la marginea fricii. Minimalismul scenografiei și al luminilor a amplificat totul. Am râs, n-am plâns, dar am simțit gustul amar al pericolului. Am simțit disconfortul. De fapt, un dublu disconfort: unul generat de teamă, pentru că autoritarismul nu apare niciodată deschis și asumat, ci se instalează pe tăcute, prin pași mici și insidioși, până când devine parte din cotidian, iar celălalt, perceput în rândul spectatorilor, un disconfort la disconfort. E neplăcut să ni se tot arate cât de aproape suntem de o astfel de realitate. Uneori, preferăm varianta struțului în locul zumzăitului de colibri.” – Maria Elisabeta Boamfă pentru www.capitalcultural.ro
