„𝐌𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐑𝐚̆𝐝𝐮𝐜𝐚𝐧𝐮 poate concura de la egal la egal cu marile individualităţi ale jazz-ului mondial vocal actual, în care monopolul limbii engleze s-a diluat în beneficiul sonorităţilor lingvistice tot mai variate. Ea cântă piese în română, portugheză şi aromână etc, cu deplin control asupra nuanţelor semantice, dar şi asupra întregului spectru sonor al vocii.(…)
Maria Răducanu are harul înnăscut şi inconfundabil al marilor artiste, de factura unor Maria Tănase sau Amalia Rodrigues, cu aplicaţiune pentru creativitatea specifică jazzului”
Astfel o descrie pe Maria Răducanu scriitorul şi profesorul de estetica jazz-ului, Virgil Mihaiu.
