Mulțumiri speciale Cristinei Milea, Mihaelei Velicu și lui Ion Cornescu. Prezentare spectacol
O întâlnire neașteptată într-un aeroport se transformă într-o intensă, pasională și nebunească relație. Piesa „Fete și băieți” spune povestea unei familii aparent obișnuite – un El și o Ea care se mută împreună, își cumpără o casă, au doi copii. Dar apoi lumea lor începe să se destrame și lucrurile iau o întorsătură tulburătoare. „Pe la finalul secolului trecut, când am început să mă ocup full-time de teatru, cronicile care analizau textele contemporane identificau în ele, de obicei, teme precum dragostea, familia, prietenia, moartea… de-astea. «Fete și băieți» a fost scris acum câțiva ani. Caut review-uri pe net: constat că temele sunt, ca și în multe din textele recente, masculinitatea toxică, patriarhatul… de-astea. Mă surprind întrebându-mă: cum de m-am apucat să montez un astfel de text? Și cum de-mi place atât de mult? Când m-am schimbat fără să-mi dau seama, de au ajuns să mă pasioneze astfel de teme? Cred că am un răspuns la întrebările astea: „Fete și băieți” poate vorbi pasionant despre masculinitate toxică și patriarhat pentru că temele lui, adevăratele lui teme, sunt tot dragostea, familia și prietenia. Ca să nu se iște confuzii: prietenia e o temă majoră nu a textului, ci a spectacolului. Mă refer la legăturile pe care cred că le pot numi așa dintre mine și Raluca, dintre mine și Cristina, dintre mine și Miki. Și, nu în ultimul rând, dintre mine și Teatrul Act.” – Cristi Juncu
„În 2018, Cristi mi-a trimis mai multe piese și m-a rugat să le citesc și să-i spun cum mi se par. Printre ele era și «Fete și băieți». Țin minte perfect momentul când am citit-o. Țin minte și unde stăteam, și cu ce eram îmbrăcată. Pare ciudat, dar îmi amintesc perfect. Citeam și, în timp ce citeam, în cap a început să-mi sune vocea acestei femei. Cuvintele se transformau instantaneu în imagini și, pe parcursul lecturii, am uitat ca e o piesă de teatru. L-am sunat imediat după și i-am zis: „Cristi, povestea asta trebuie să ajungă la oameni!”. Suntem în 2022. Ne-a luat patru ani s-o facem. Dar senzația mea e aceeași: trebuie să vă spun povestea asta!” – Raluca Aprodu
